Ghirlandei 4

marți, iunie 14, 2005

Fetele noastre, "fetitele" lor si calculatoarele aferente...Ca sa vedeti ca au..Si eu printre ele! 

# Gabriela @ 10:07 p.m.

luni, iunie 13, 2005

Luni dimineata, 10:27.
Am patit ca prefectul maghiar din povestea lui Cezar.

O fi vreo greva de care eu nu am aflat! Bine ca macar am putut intra in birou, in Luxemburg as fi stat precum catelul la usa pana venea cineva.
Si cei din casa mea nu dadeau nici un semn ca s-ar trezi nici chiar pe la 9:30 cand am plecat eu.

Ce ne-or fi facut comunistii aia de incepeam sa lucram la 7 punct? Si eram penalizati daca ajungeam la 7 si 5? Cate ore mi-a mai taiat mie seful meu de la Centrul de Calcul pentru ca dupa ce caram amandoi plozii pe bicicleta in sus pe Dealul Cetatii prin ceata proverbiala din Alba, erau prea adormiti ca sa-si puna singuri papucii de camin, si trebuia sa-i mai si incalt si sa-i fac sa stea in picioare! Inapoi faceam exact 4 minute, dar ce folos?!

Cred ca suntem un pic modificati genetic ;-) Dar gasesc eu ac pana la urma de cojocul constiintei asteia care zbiara si nu-mi da pace!

# Gabriela @ 12:27 p.m.

Draga Moni, sper ca Timisoara ti-a facut o primire calduroasa.
Am reusit in sfarsit sa mai pun niste numere de telefon restante pe lista clasei, lipsesc numerele de mobil (al Danei, al lui Jozsi cred ca) pe care trebuie sa le scriu dupa ce schimb cartela SIM din telefon.

Aflati despre mine ca n-am intalnit nici un lepricon(inca). Distantele sunt uriase si prin cartierele noi e cum zice Moni despre America: nu vezi tipenie de om pe jos. A ba da: azi am descoperit pista de biciclete intr-un cartier din asta nou. Si perechi care se plimbau pe acolo cu incrancenare si oarece viteza- am ghicit ca e un fel de sport. Nu tu biciclisti, nu tu joggeri. Ici colo cate o fetiscana care plimba cate un dulau, sau trasurici cu cai la galop care alearga mancand pamantul.

Orasul arata de parca se toarna un film american din anii 40-50. Simpatic de altfel. Mai greu e cu masinile care se reped spre tine exact din partea opusa si cu scaunul gol al soferului!

Totul e incredibil de verde si de fraged - m-am dus la niste tufe ce pareau nenaturale sa vad daca nu sunt date cu lac de unghii, zau! Vremea se schimba de la o clipa la alta, iar momentele de cer senin au o frumusete rapitoare.

Am stat cateva zile intr-o casa in stil Georgian - monument istoric. M-am cam speriat - era o dezordine cum n-am mai vazut nicaieri. M-am refugiat intr-o casa unde mai locuiesc cel putin 4 tipi plus proprietarul (nu ma intrebati cate fete se perinda). Unul din ei e coleg cu mine - doua oase si un zambet- si el m-a adus aici. Chiria mica, Internet wireless pe gratis si la distanta de mers de Universitate. Am batut palma pentru o saptamana, timp in care sper sa-mi gasesc un apartament - sau o casuta.

Aici ar fi bine, daca oamenii astia n-ar fuma atata si n-ar asculta Heavy-Metal.
Copiii mei erau ingerasi, cu Ada Milea si Zdob si zdub. Dar las ca trece si asta.

Mioara face bine si am poze de la resedinta ei cea noua - le pun sus zilele urmatoare. Va pupa pe toti!
Clara face si ea bine. Va pupa de asemenea. Urmeaza poza cu Frumoasa si fiara, de pe malul Isarului.

A zis sa va ganditi la intalnirea de peste 2 ani. Moni sa-si planifice de acum. Si sa va ganditi daca o facem in mai sau in septembrie. Mie mi-e tot una, ca sefu a zis ca daca suntem cuminti si scriem frumos, s-ar putea sa ne tina si 3 ani aici. Va pup ca mi se inchid ochisorii. La mine e 1 noaptea. La voi aproape 3. Somn usor!

# Gabriela @ 2:32 a.m.