Ghirlandei 4

miercuri, septembrie 15, 2004

Gata! Marturisesc cinstit ca eu sunt vinovata! Eu i-am trimis mesajul Mioarei, care l-a trimis mai departe Monicai! Si sa nu crezi, Moni, ca ei i-a fost usor sa gaseasca 10 adrese de persoane care citesc romaneste!

De obicei sterg asemenea mesaje cu oarece dâcã. De data asta am vrut sa fac un experiment inspirat din lumea blogurilor: sa studiez propagarea meme-urilor! Adica sa vad unde si cum ajunge! Si nu in ultimul rand, aveam o dorinta secreta, na! Cine n-are? Deci - trimitand mesajul la 10 persoane si rugandu-i sa ma anunte cand li s-a implinit dorinta, am primit pana acum 4 raspunsuri negative- dar lumea mai spera inca! Altii au sters mesajul pur si simplu - ca si mine de obicei. Dar departe de mine sa va spun ca nu functioneaza- daca crezi, si apa de ploaie are efect. Teoria mea e ca daca ai cea mai vaga speranta ca ceva din afara ta te ajuta (un medicament, o rugaciune, o persoana, un ingeras), te mobilizezi mai bine ca sa-ti realizezi singur dorinta. Cand zicem: "asta e irealizabil!" ne inchidem singuri usile in nas. Si uneori avem nevoie de un soi de carja! Bineinteles, vorbesc aici de dorinte "bune", adica de dorinte a caror indeplinire nu-ti dauneaza nici tie nici nimanui altcuiva. Pentru ca oi avea eu dorinta de a manca un vagon de inghetata, dar daca mi s-ar implini... Plus exemplele date de Cezar legate de caramida si sef ;-)

Deci - Moni - daca ai o dorinta anume si crezi in "prostiile" astea macar 0,03%, poti sa incerci sa-ti enervezi prietenii cu mesajul. Daca nu, sterge-l, si nimic rau nu o sa ti se intample. Din cate imi aduc aminte, avea un skepsis- intai te punea sa-ti identifici dorinta, si pe urma iti spunea ca o sa se implineasca sau nu in functie de ce faci. Deci, daca nu aveai nici o dorinta, nu mai citeai mai departe- era clar ce urmeaza.

Va aduceti aminte de scrisorile cu Sf.Anton din copilarie? Vesnic gaseam cate una in cutia de posta. Si mi-era frica sa le arunc! Le varam pur si simplu in cutia vecinului!

Partea ciudata e ca primesc asemenea scrisorele acum de la tot felul de universitari si bancheri si cercetatori cu care am avut vreodata ceva de-a face. Se vede ca oamenii au nevoie de asa ceva, altfel n-ar prolifera fenomenul!

Si acum imi fac autocritica: ce am facut e un lucru rau si impardonabil, am contribuit nejustificat la aglomerarea traficului pe net si la punerea oamenilor seriosi in dilema! Promit sa nu mai fac altadata!

Dar ma bucur ca v-am facut sa mai blogãiti un pic!

# Gabriela @ 5:18 p.m.