Ghirlandei 4

joi, iunie 03, 2004

Salut! Sunt Gabi cea juna, iar ca in studentie, fara domiciliu stabil si batand din poarta-n poarta! De trei zile sunt in Luxemburg, locuiesc intr-un Youth Hostel, lucrez de la 8 la 5 si dupa-masa umblu dupa casa. Mai am 75 de euro in cont si aseara un bancomat a refuzat sa mi-i dea si pe aia - sa speram ca a fost doar un accident si ca nu s-a servit nimeni din contul meu intre timp!

Ce vreau sa va povestesc e ca Youth Hostel-ul asta e ceva superb: a fost dat in folosinta acum 3 zile dupa renovare, e intr-o zona istorica, pe valea Alzettei, intre picioarele unui pod suspendat si cu ferestrele dand spre un parc enorm care se pare ca apartine unui ospiciu, dar nu e nici tipenie de om acolo. In fiecare noapte am alte colege de camera, tot felul de hoinare americane si canadiene, iar aseara m-am conversat cu o tipa din Paris care venise la un congres de farmacologie. Faza draguta e ca eu pot vorbi cu toata lumea, ele intre ele nu intotdeauna, din cauza diferentelor de limba.

Si acum sa ajung la problema: cum se face dus. Intri in baie si nu exista nici un intrerupator, doar un senzor de miscare. Lumina se aprinde automat. Splendid! Dar dupa ce intri in cabina de dus, nu te mai vede, asa ca se stinge. Si trebuie sa ridici mainile deasupra capului si sa te agiti. Pana aici merge. Robinetul dusului e un bumb in perete pe care trebuie sa-l apesi. Daca ai noroc si cea dinainte a lasat apa reglata convenabil merge. Daca nu, vai de tine. Dar dupa 30 de secunde, apa se opreste oricum automat. Trebuie sa apesi din nou, si ai alte 30 de secunde. Acum aduceti-va aminte de exercitiul ala din copilarie cand trebuia sa o imiti pe Tamba si sa te freci pe burta si sa te bati pe cap in acelasi timp. Si ganditi-va la mine plina de clabuc, dand din maini si apasand butonul, uneori raspunzand exact pe dos la stimuli - adica apasand butonul cand se stinge lumina si dand din maini cand se opreste apa!

In rest, toate bune. Acces la Internet pt 1 euro 10 minute. Si cu o masina infernala in care nu gasesti tastele si nimic nu functioneaza cum stiam.
Cartela de acces pentru usi. Si mic dejun inclus in pret - ce pacat ca m-am dezobisnuit sa mananc dimineata!

Despre Institut nu va spun mare lucru, ca sunt inca prea suparata pe ei. M-au tinut doua zile fara telefon si Internet, si numai cand am inceput sa fac urat s-au pus pe roate.
Deocamdata maine seara plec in Lituania, si pentru ca voi intalni parteneri de proiect cu care ma stiu de ani si ani, ma simt un pic ca si cum as merge acasa!

Stiti vorba aceea romaneasca: Fereste-ma, Doamne de dorintele mele proaste!
Tare adevarata! Totdeauna mi-am dorit sa calatoresc, dar vara asta cred ca o sa-mi ajunga pentru toata viata!

# Gabriela @ 9:20 a.m.