Ghirlandei 4

marți, martie 02, 2004

Ceau fratilor,

Se pare ca viata ne-a cam imprastiat prin lume.

Noi (eu si sotul meu Marcel) am plecat in '90 sa gasim aurul din State. Copii Emi-13ani si Mihai 1an) au ramas la mama.

Am lucrat intr-o fabrica de piele 4 ani, dupa care ma-m hatorit sa-mi caut totusi ceva serios si am nimerit la o companie de transporturi, dotati cu ultima tehnologie( 2 mainframe, satelite room, etc), singura, in tura de noapte(12am-12pm) cu 10000 de terminale in toata America de Nord. Am rezistat un an. Am plecat la o retea farmaceutica, unde a fost foarte misto.

Au venit si copii. Emi (care tocmai terminse informatica) a inceput sa lucreza ca network operator, apoi programator. Eu am plecat prima de acolo din cauza turelor in weekend. Doua luni mai tirziu a plecat si Emi-exact la momentul potrivit pentru ca dupa o saptamina compania s-a vindut si au ramas 6000 de someri. Acum lucrez la o companie mai mica de assigurari medicale- www.ngsamerican.com (alte peripetii si aici).

Am obtinut un Associate Degree in programming si development ( care e un fel de "caca-di-maca", dar mai mult decit nimic).

Marcel a inceput si el la munca de jos, apoi si-a gasit de lucru intr-companie de mailing si printing (www.wolverinemail.com) care pe vremea aia era dotata cu un PC. El a facut designul la networkul pe care il au acum (cred ca networkul asta este copilul lui). Acum se lupta toata ziua cu virusii.

Destre Mita nu prea stiu ce sa spun- e cam golanas, dar ii merge mintea.

Cam atit despre mine, pe scurt.

Va pup,

Monica

# unul dintre noi @ 6:35 p.m.